Stimata doamna/domn....

  O sa-i raspundem unei  persoanei frustrate, care a incercat sa incropeasca un comentariu in care scria despre cei care isi spun parerea pe acest site.
Iata comentariul pe care l-am primit:

"Faza cea mai tare pe blogul acesta.... este frustarea autorului/autorilor si a multor dintre user-ii (mai corect loser-ii) care-si dau cu părerea ...Trista a mai devenit tarisoara asta, respectul si bunul simt sunt istorie, la putere e maneaua si cocalarul blogger ... poate ar trebui sa priviti diplomele voastre (daca aveti una) si sa realizati ca nu aveti scoala, cata vacanta au avut cei pe care-i comentati ... Din motivul asta vom fi tratati numai de basa (rabeni), homeopati, energeticieni, vindecatori si alti ghicitori in stele ... Toti doctorii astia spagari, sa plece naibii acolo unde le este locul: Norvegia, Suedia, Danemarca, Elvetia, Germania, Franta si in alte tari unde sunt respectati si remunerati ca doctori. Doar, pe acolo sunt primiti cu bratele deschise de catre prostii aia de norvegieni, suedezi, danezi, elvetieni, nemti, francezi si alte popoare dintr-astea subdezvoltate. Succes (sau succesuri, daca nu intelegeti)!""

  
Stimate doamna/domn, 

va informam cu compatimire, ingaduinta, milostivenie, (poate sunteti in urma cu stirile) ca aceasta este o tara democratica, libera, independenta, neocupata, unde oricine isi poate spune o parere, o opinie ca si dvs, unde, totusi, noi va publicam, si SUNTEM convinsi ca dvs nu ati fi avut puterea sa o faceti, intrucat simtim in spatele spuselor dvs frustrare, un puternic complex de inferioritate, chiar si infantilism din moment ce atacati democratia. 

  Nu stiu ce va opreste sa va deschideti un site sau un blog, unde sa va asterneti linistit/a tot ceea ce doriti, doar deducem ca aveti ceva diplome, nu?

  De unde stiti dvs cate diplome au cei care scriu si citesc acest blog, iar aici includ admnistratorii site-ului, utilizatori precum dvs si cititori? Mentionez ca am intalnit in viata oameni fara prea multe diplome, insa mult mai cititi decat multi dintre cei pe care-i aparati cu atata ardoare. 

In viata nu numai diplomele conteaza, ci si bunul simt, si se pare ca ati uitat esentialul, si anume ca, ati venit pe acesta lume in pielea goala, fara nimic si la fel veti pleca, iar groapa are aceiasi dimensiune pentru noi toti, si pentru muncitor, si pentru doctor, chiar si pentru domnia voastra.!!! Cat despre unele "diplome" din spitalul Tecuci.....sa fim seriosi, cunoastem mai multe amanunte decat credeti....
   Ne intrebam daca cunoasteti persoanele pe care le aparati si apoi definiti ce inseamna "a cunoaste" pentru dvs. Probabil ca unii dintre medicii despre care s-a vorbit aici, au avut realizari in actul medical, probabil sunteti o persoana care se bucura de reusitele dumnealor. Ne intrebam DACA ati fi facut parte din categoria celor care si-au pierdut pe cineva drag datorita unei culpe medicale....?...

  Ca va luati de admninistratorii site-ului putem intelege frustrarea, ce nu intelegem, este de ce le adresati cititorilor si utilizatorilor blogului apelativul "loser" (ratati)? Dvs daca ati intrat pe blog, ati scris si citit, ne intrebam faceti parte din categoria mentionata de dvs? 
Consideram  ca ii jigniti si de aceea am considerat sa intervenim.

   Oricum, Ceea ce afirmati dvs in comentariul dvs ar trebui sa constientizati ca este numai si numai parerea dvs si nimic mai mult.

  Am putea continua cu mare usurinta sa va demontam tot ce ati scris insa consider ca este lipsa de energie, intrucat exista batalii pe care e bine sa le ocolesti, nu din teama ca le-ai pierde, ci pentru ca ai devenii ridicol castigandu-le (oare intelegeti?)

Stimata doamna/domn, iata ca incep sa vina si comentariile din partea cititorilor, care, in urma a ceea ce ati scris pe site, au dreptul la replica....:  

Anonim25 august 2013, 18:23

Vasazica asa: noi, astia care scriem comentarii pe blog, le scriem fiindca suntem frustrati si invidiosi pe Teodoru. Chipurile, ne pare rau ca el are scoala si noi nu! 

Mai draga, care ai scris comentariul, nu stiu cat de bine stii tu cine suntem noi si cata scoala avem, dar noi cu siguranta stim extrem de bine cine este Teodoru, cata scoala a facut, cum a facut-o, cum a ajuns ce-a ajuns si ce reprezinta el in profesie.

Dupa ce a terminat liceul, tanarul Teodoru nu se prea indemna la carte, asa ca vreo 6 anisori a stat sa golaneasca pe strazile Tecuciului. Cu sticla in mana si tigara in bot, viata era frumoasa, ca doar tata avea bani, de ce s-ar fi grabit baiatul sa intre la faculatate. 

Intr-un final, taticu a reusit sa-l strecoare pe dl. Goe pe usa din dos si asa s-a vazut Teodoru student la medicina.

Nu va mai spunem cum a fost in timpul facultatii. Numai portbagajul burdusit al masinii lui tat-su cate ar putea sa povesteasca… cum alerga taticu de fiecare data cand baiatul intra in sesiune, cate interventii, cat carat, cata milogeala pe la diversi profesori, pentru ca baiatul sa se tarasca prin facultate, din an in an…. ca doar nu voiati sa invete! Nu risca Teodoru junior sa faca bataturi la creier!

In fine, odrasla de bani gata a ajuns doctor. De invatat, nu invatase decat marcile de whisky si de bere, dar ce conteaza. Tata voia sa-l faca chirurg. Asta era o problema, fiindca feciorul nu lua sub nici o forma rezidentiatul. A incercat sa cumpere subiectele la examen, dar treaba nu era chiar atat de simpla. Mult mai simplu a fost pentru taticu sa-l strecoare pe ratatul de fii-su pe un post de rezident la Spitalul Tecuci. Un simulacru de examen, dat la Galati, cu insi de la Galati, bine unsi de Teodoru senior, si treaba s-a facut. Nu-i nevoie sa va mai spun, ca pe timpul rezidentiatului, Teodoru era mult mai prezent in carciumi decat la locul de munca, ca in garda dadea gata o sticla de tarie si ca era in general total paralel cu chirurgia. De fiecare data cand facea cate o gafa profesionala, adica mai pe romaneste, de fiecare data cand unul din pacientii lui pleca cu picioarele inainte din spital, se milogea de doctorii mai batrani cu lacrimi in ochi, sa-l scape. Da, probabil nu va vine sa credeti, dar asta este realitatea. Individul cel plin de el, ranchiunos si al dracului, care a terorizat vreo 6 ani spitalul, s-a bocit nu o data pe holurile spitalului unde era rezident sau pe la colegiul medicilor, ca sa faca sterse urmele incompetentei lui.

Continuare...

Asta este omul care a sosit acum vreo 7 ani la Tecuci sa “bucure” spitalul cu competenta si calitatea lui profesionala. Este de inteles de ce s-a zbatul cu cerul si cu pamantul sa ajunga sef. Ca doctor era un zero absolut asa ca singura lui sansa ca sa faca bani era functia. Si, dupa cum se stie, dupa ce a pus mana pe functie, a folosit-o din plin. Impreuna cu escrocul Barbalata, nu au scapat nici un domeniu in care isi puteau exercita pofta de hotie, coruptia si marsavia: afaceri cu medicamente, produse expirate aduse in spital, golanii cu laboratorul spitalului, spagi grase la angajare, achizitii masluite, lucrari de doi lei, care cadeau in capul bolnavilor si care erau platite imparateste la niste firme fantoma care lucrau la casa lui si a consoartei sale…si cate si mai cate. Cam toate astea s-au tradus in tot atatea dosare penale, care l-au facut sa mearga doua zile pe saptamana la serviciu si trei la politie si parchet.

Si acum va intreb: pentru ce, Doamne iarta-ma, ar trebui sa fim noi invidiosi pe Teodoru? Pentru ce ar trebui sa fim frustrati? Ca nu suntem ca el ??? Ca nu am chinuit o facultate cu spaga, interventii si examene cumparate? Ca nu ne-am impotmolit, ca el, viata privata, intr-o relatie murdara si scandaloasa, sora cu incestul? Poate ne ofticam ca nu avem si noi vreo 7 dosare penale ca el, ca nu ne bat mascatii noaptea la usa sa ne intoarca casa pe dos? Ca nu am omorat inca pe nimeni, ca nu suntem un rebut in profesie si ca nu am umplut cimitirul de cruci??? Bai, care mai esti invidios pe Teodoru??? 

Anonim25 august 2013, 21:45

Daca tot i se pare lu` Teodoru ca-i prea bun pentru tara asta atunci de ce nu se cara odata in Elvetia, Germania, Norvegia etc. O fi avand impresia ca duc aia lipsa de un betiv spagar “made in Romania”, unul care in grada se face praf si se culca si cand vine un pacient incepe sa se tocmeasca ca la piata ca nu-l opereaza pana nu da atat si atat. Tare as mai vrea sa-l vad facand asta intr-un spital din Elvetia de exemplu. Cred ca a doua zi i-ar pune aia o cutie de carton cu boarfele in brate si i-ar zice: “pa, ne mai scrii”.

Nu pleaca fratilor escrocul asta nicaieri, nu-l ia nici.....(AICI TEXT CENZURAT), ca n-are ce face cu el. 

Diagnosticul este cea mai răspândită boală!

  Medicina  merge atât de departe încât îl consideră pe omul sănătos ca pe o persoană care nu a fost îndeajuns "consultată şi diagnozată", şi de aceea încă nu i s-a găsit nici o afecţiune. Şi astfel au fost inventate programele de consult preventiv gratuite. La primul consult, e gratuit. Pe celelalte le plătim însă. Şi ele urmeză garantat. La un control tomografic, un sfert dintre oamenii tineri au anomaii în genunchi! La fiecare al doilea adult, discurile intervertebrale sunt deformate (hernie de disc). Deja începând cu vârsta de 30 de ani fiecare dintre noi poartă în el <începuturi de boli>; adica marea majoritate a celor care au simptome de diabet, boli ale arterelor, hepatite, cancer sau afecţiuni ale sistemului circulator şi ale inimii. Desigur că aceasta nu înseamnă că aceste boli vor afecta vreodată starea de bine a persoanei respective.

   Marea majoritate a acestor afecţiuni progresează extrem de încet. Înainte încă de a apare primul simptom deranjant, este probabil ca aceste persoane să nu mai existe, ca urmare a unor cu totul alte cauze. 

  Dar ceea ce este grav, este faptul ca medicul "te diagnozează" ca avînd te miri ce afecţiune, lucru care poate avea consecinţe psihice devastatoare asupra pacientului. Şi care, "îmbolnavit " de către medic, în cele din urma, condiţionîndu-se astfel pe sine însuşi, chiar se îmbolnăveşte. 

 Analizele clasice constată că un procent de 21% dintre oameni au noduli tiroidieni. La o analiză cu ultrasunete însă, acest procent creşte până la 67%. Aceşti noduli, în marea lor majoritate inofensivi, sunt însă de cele mai multe ori înlaturaţi operativ, ceea ce in 90% dintre cazuri este complet inutil ! Înţelegeţi acuma, cum se pot face bani punînd în pericol sănătatea unei persoane ?

  O altă modalitate de a-i face pe oameni bolnavi cu de-a sila, este modificarea valorilor de referinţă pentru analizele (îndeobşte cele de sânge). Scandalul colesterolului poate că vă este deja cunoscut. Prin anii 90, mai multe grupuri de influenţă (compuse îndeobşte din medici profesori universitari) au reuşit să impună modificarea valorii superioare de referinţă pentru colesterol de la 240 miligrame pe decilitru sânge (care este valoarea maximă normala pentru o persoană adultă) la 200 de miligrame. În acest fel, peste noapte, jumătate din persoanele masculine între 30 şi 40 de ani devin bolnavi, cu colesterolul mărit, şi astfel, potenţiali pacienţi buni de muls. În mod normal o valoare de 250 pentru o persoană de 50 de ani este o "valoare ideală". Dar la o limită de referinţă maximă de 200, suntem cu toţii bolnavi !!! Ei, asta da afacere. Sau ... escrocherie? Vă las pe Dvs. Să apreciaţi singuri. 

  Şi încă un aspect foarte interesant, pe care nu-l avem în vedere, şi care este deseori speculat de medicină pentru a arăta cît de utilă şi importantă este prezenţa Domniei Sale. Şi anume, durata de supravieţuire a unui bolnav. Medicina susţine că a reuşit să mărească, în comparaţie cu secolele trecute, durata de viaţă a unei persoane bolnave. Speculaţie măiastră! Şi mulţi o cred. Această durată de viaţă se calculează statistic vorbind, din momentul depistării unei afecţiuni şi pînă în momentul în care bolnavul este răpus de aceasta. Păi, bine....dar dacă descopăr bolnavi cu colesterolul mărit la 30 de ani, şi ei decedează în mod normal, ca şi in trecut, pe la 70 de ani, asta înseamnă că este meritul medicinei, care, cu măiestria ei cunoscută, l-a ţinut pe bolnav în viaţă 40 de ani, şi că astfel a reuşit să-i prelungească viaţa? Fals. Poate eventual sa-l omor cu bună ştiinţă, chinuindu-l 40 de ani cu teama unei afecţiuni inexistente! Mulţumim frumos pentru grija acordată! 

Nu cred că ne închipuiam vreodată că ...pentru aceasta suntem aici, pe lumea asta. 

Se pare însă că medicina ştie pentru ce suntem aici. Pentru ea !