Fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, analizează, într-un interviu acordat unui cotidian berlinez situaţia politică de la Bucureşti. Constantinescu mărturiseşte că a luat decizia de a rupe tăcerea pentru ca în ţările europene să se audă şi o versiune diferită faţă de cea propagată de oamenii fostei puteri.
Emil Constantinescu a criticat decizia Curţii Constituţionale a României de a-l repune în funcţia prezidenţială pe Traian Băsescu. "Decizia CCR de a invalida referendumul este un abuz care creează premisele unui precedent periculos la adresa statului de drept şi a democraţiei din România şi din interiorul Uniunii Europene. "
Emil Constantinescu respinge cu vehemenţă ipoteza loviturii de stat. "Cine deţine noţiuni minime de cultură politică ştie că o lovitură de stat înseamnă o schimbare neprevăzută a Constituţiei, neiniţiată de un Parlament, ci de o minoritate pregătită de luptă. În România nu a existat nici minoritatea, nici intervenţia Armatei care să se opună dorinţei unei majorităţi."
Fostul şef de stat recunoaşte că reacţia UE pe tema evenimentelor din România i-a lăsat un gust amar. "Reacţia UE, aşa cum a fost formulată, ar putea duce la o pierdere a încrederii în instituţiile europene. Şi asta tocmai la acei oameni care au militat pentru valorile şi principiile Uniunii Europene. Acest lucru mă afectează şi pe mine."
Cât despre mandatul lui Traian Băsescu, Emil Constantinescu spune că a indus o scindare a societăţii româneşti şi o evaporare a atitudinii solidare din perioada integrării în NATO şi UE.
sursa www.antena3.ro
Mamaaaaa!!! A venit ziua cea mare! Tiranul a cazut! Ce-o sa ne facem noi fara Teodoru? Sau, mai bine zis, ce-o sa se faca el fara noi? De unde o sa mai fure el saracu, la cine o sa mai urle si pe cine o sa mai in jure cat e ziua de lunga, cine o s-o mai faca pe nebunul dimineata la vizita???
RăspundețiȘtergereVad ca n-a suportat umilinta si a intins-o in concediu. Ca sa nu mai indure rasul si bascalia oamenilor. Dar l-a lasat in urma pe Barbalata, ca tinta pentru “scuipatul furiei proletare”
Uite ca am apucat si ziua asta, sa-l vedem cum isi umple o cutie de carton cu lucrusoarele din biroul de director (agende, pixuri, prezervative si sticle goale, muuuuuuulte sticle goale) si cum pleca frumusel cu ele in brate catre chirurgie.
Problema e ca dupa ce n-o sa mai fie director, Teodoru o sa continue sa fie doctor. Adica o sa continue sa se dea drept doctor si chirurg, in fata celor destul de fraieri sau destul de nebuni ca sa se dea pe mana lui, sa-i opereze. Ganditi-va numai! Dupa ce n-o sa mai pasca pe ogoarele grase ale angajarilor, aghizitiilor, si ale studiilor de fezabilitate, o sa-i ramana ca sursa de lichiditati doar operatiile.
Grea soarta pentru Dragoselu` sa trebuiasca sa-si puna la bataia manutele lui alea doua, tremurande de la bautura, ca sa-si castige existenta. El, care era invatat la smenuri si comisioane, sa ajunga sa traiasca din vasta lui pricepere de chirurg.
Dar vorba e: daca Teodoru isi urneste tartita cea grasa de pe scaunul de manager, cui o sa-i revina locul cel moale si cald dupa care le lasa gura apa la atatia suspinatori?