“RAUL PE CARE UN OM IL FACE II SUPRAVIETUIESTE”
Shakespeare
Am sa va povestesc astazi, despre un subiect mai putin cunoscut in spital, si anume, obiceiul mai mult decat pagubos al managerului de trista amintire Teodoru, de-a se rafui cu proprii salariati prin tribunale.
Este un lucru stiut, ca Teodoru a fost mereu ros de o ura maladiva impotriva oamenilor care au indraznit sa-l infrunte: oamenii cu spatele drept, cei care indrazneau sa-i spuna adevarul, sa-l priveasca in ochi, cei care indrazneau sa nu-l pupe in fund si care nu-l primeau cu temenele si zambete unsuroase.
Asa ca, in cei cativa ani in care a terorizat spitalul, Teodoru a adunat un numar respectabil de procese. Oamenii nu-i puteau suporta golaniile si abuzurile si era normal sa-si caute rezolvarea prin tribunale, din moment ce, in spital dreptatea o mancasera cainii.
In felul asta, luna dupa luna si proces dupa proces, Teodoru aduna tot mai multe hotarari impotriva lui, tot mai multe esecuri. Hotarari prin care judecatorii ii dadeau peste bot si il sileau sa-si inghita propria murdarie. Adica il sileau sa plateasca. Si el platea. Adica nu el, ci spitalul.
Credeti cumva ca asta il facea sa-si bage mintile in cap si sa se opreasca? Nu, oameni buni. Rautatea lui structurala il facea sa alimenteze la nesfarsit conflictele si sa mearga mereu pana in panzele albe, indiferent de costurile pe care unitatea le avea de suportat.
Iar spitalul isi contabiliza pagubele. Pentru ca bineinteles, gaurile negre, pe care nebunia lui Teodoru le facea, se reflectau permanent in bugetul amarat al spitalului. In timp ce noi, fraierii, traiam cu niste salarii de mizerie, in timp ce se taiau sporuri si tichete si tot ce vreti, in timp ce eram siliti sa lucram fara o fasa si fara un algocalmin, pentru ca, de, e criza si nu sunt bani, in timpul asta, Teodoru platea avocati care sa-i sustina rautatea si nebunia si sapa adevarate prapastii in banul public. Si totul cu stiinta si aprobarea fostului primar Finchelstain, care se facea foarte senin ca nu aude si nu vede pe ce erau cheltuiti banii spitalului.
Dar ceea ce este si mai rau, este ca acum, cand el nu mai este director, cei care sunt in prezent responsabili pentru spital, trebuie sa se descurce cu problemele create si lasate mostenire de Teodoru, urmari foarte costisitoare generate de o minte bolnava. Mai concret, toate procesele ramase nesolutionate din vremea lui Teodoru, pentru care spitalul s-ar putea sa plateasca sume impresionante; asta, pe langa sutele de milioane pe care deja le-a platit, intr-o vreme de criza severa.
Mai pe romaneste, Teodoru a fost cam de multisor gonit de pe functie, ca un caine turbat, dar spitalul continua sa platesca. Si asta va continua pana cand aceste procese absurde au sa inceteze.
Asa cum am spus, se pare ca “raul pe care un om il face ii supravietuieste”. Dar intrebarea este, PANA CAND ?
.jpg)
Este un lucru, pe care nimeni din spital nu s-a gandit sa-l faca. Cel putin nu l-a facut nimeni in scris. Pe blogul nostru, al spitalului:
RăspundețiȘtergere"Ii multumim d-lui. primar Tuchel, ca ne-a scapat de nenorocirea aceea de om, care se cheama Teodoru. Cu asta, ati castigat increderea a cateva sute de salariati, care pot sa traiasca acum in liniste. Inca o data, va multumim din toata inima."
Eu nu zic ca nu este bine sa-i multumim d-lui primar Tuchel pentru schimbarile facute, ba dimpotriva ii multumim, insa eu zic sa nu ne grabim cu laudele pana nu vedem cu ochii nostrii pana la final schimbarile facute.
ȘtergereAduceti-va aminte de circul ieftin facut de fostul primar eduard finkelstain cand la chemat pe dr. teodoru dragos la primarie si au facut acea sceneta de care si acum mi-e greata!
Sa asteptam cu interes schimbarile facute si apoi mergem la vot. Pana acum, cu scuzele de rigoare, Atat timp cat dr teodoru dragos ori florin barbalata au functii in spital, ceilati angajati cu funtii de conducere sunt si vor fi marionetele lor. Au mai fost directori care sa-u laudat sa fac schimbari si au fost cumparati de cei doi. Iar colegii din spital stiu foarte bine de cine vorbesc
Se pare ca de saptamana viitoare spitalul va avea un nou director. Si un nou director medical. Cu asta au disparut de pe ecran doi din echipa cea odioasa. Ca in bancul acela vechi, problema e 50% rezolvata; pentru ca mai raman inca doi odiosi: Barbalata-Manalunga si maaaaaaarea contabila care invartea treburile din hartii ca sa iasa asa cum voia Teodoru. Adica Sima.
RăspundețiȘtergereLume, lume, ce mi-a fost dat sa vad astazi la casa de cultura, adica la marea manifestare medicala tecuceana!
RăspundețiȘtergereL-am vazut pe Teodoru, si credeti-ma ca am avut ce vedea. Il stiam deja ca e prost crescut, grobian, impertinent si in general cu sfarla groasa. Dar astazi depasise doza obisnuita de nesimtire. Probabil ca depasise doza lui obisnuita si la altceva, si de asta se infipsese cu un tupeu obraznic in randul intai, de parca nu era el ala, care a fost gonit mai alaltaieri cu maturoiul din biroul de manager…
In primul rand, umbla indoit in echer in jurul profesorului Nechita, care nu il baga in seama. Asta nu l-a afectat prea tare, fiindca Teodoru are obiceiul sa se bage singur in seama si mai are obiceiul, (ca si tovarasa lui de viata), sa vorbeasca mult si fara rost. Se vede ca azi avea apetit de pupat sefii in fund, dar de data asta a gasit fundurile reci.
Cand, intr-un final, si-a asezat, adica si-a revarsat, burtile si fundul intr-un scaun, a inceput sa faca bruiaj unei doctorite colege, care se straduia sa prezinte un material. Se invartea in scaun, se foia, pufnea, intrerupea si vocifera, in asa fel incat lumea, in loc sa asculte ce spunea doctorita in cauza, privea mai mult spre randul intai, unde grobianul de Teodoru inflorea in minunata lui nesimtire.
Persoana pe care el o bruia nu avea alta vina decat aceia ca avusese odata o functie si ca in prezent, avea sanse reale sa aiba din nou o functie. O functie pentru care, lui Teodoru ii plesneste pipota de ura, ca nu o mai are. Si mai avea, bineinteles, vina ca valoreaza ca om, de zece ori cat unul ca Teodoru. De, diferenta de calitate doare si nu se iarta usor…
Acum am inteles, de ce, dupa plecarea lui Teodoru, au lasat deschisa vreo saptamana usa, la biroul managerului: CA SA IASA MIROSUL DE MITOCAN !!!
Sa ne spuna d-na dr. Mircea, in calitate de manager, de ce cand era dr. Teodoru director ne cerea noua asistentilor sefi si medicilor sa fim prezenti la raport, si sa nu lipsim si de ce dr.Teodoru Dragos nu este invitat la raport?
RăspundețiȘtergereCe povestiti voi aici, e nimic, in comparatie cu ce am vazut eu pe treptele casei de cultura. Fusesem invitat de un medic la simpozionul asta, sau ce-o fi fost.
RăspundețiȘtergereMa pregateam sa trec strada, cand am vazut-o pe trepte pe doctorita Secara si pe Dragos Teodoru. Ii cunosc destul de bine pe amandoi.
Ea, imbracata cu vesnica fusta neagra de o palma, atarna de gatul lui Teodoru, pe care il imbratisa (in strada) si il saruta la modul pasional. Spun “la modul pasional” ca sa ma exprim politicos. In realitate, cred ca isi varase limba de un cot prin gatul sau prin urechile lui, sau cine mai stie pe unde. Vreo cativa oameni, martori fara voie la scena penibila, se uitau interzisi la aceasta Julieta de 50 de ani, care isi manifesta amorul salbatic pentru un Romeo de vreo 120 de kg, buhait de bautura si cu cearcanele pana la genunchi.
Se vede ca menopauza poate cauza tot felul de tulburari si ca hormonii, inainte de-asi da duhul, devin de-o intensitate neutronica. Unele femei cred cu adevarat ca pot opri trecerea implacabila a timpului, daca arboreaza toalete de fetita si un comportament de adolescenta debusolata.
Pana mai ieri, cand se pomenea de Camelia Secara, ma gandeam la ea ca la un doctor. Imi pare rau, dar dupa ce am asistat la intamplarea grotesca de ieri, am sa-mi amintesc doar de femeia aceea, trecuta bine de 50 de ani, care se mai crede pitipoanca.
Bai fratilor, eu altceva n-am inteles. Ce cauta penibilul ala de Barbalata la zilele medicale? Pai asta, daca ii dai sa citeasca o carte, se tavaleste in chinuri!
RăspundețiȘtergere