Anonim24 noiembrie 2012, 19:39
“Doi elefanti se leganau/ pe o panza de paianjen”
In ultimii ani, in spital se formase o panza de paianjen. O panza rezistenta si cu multe ramificatii. Pornea din biroul central si se intindea la achizitii, la contabilitate, la chirurgie. Se intindea pana hat, departe, tocmai la magazie si bucatarie.
Adapostea mai multi paianjeni. Mai mici sau mai mari, dar toti grasi, bine tinuti si toti dedati la traiul din escrocherii. Exista mai multe soiuri de paianjeni:
Este paianjenul-asistent, care noaptea o face uneori pe doctorul, care pune diagnostice, pune parafa in locul doctorului beat, care subtilizeaza fesi, seringi, uneori si medicamente si incearca sa le plaseze pe la farmaciile din oras…
Mai este paianjenul-contabil. Invelit in propria grasime, traieste printre hartii. Are mare apetit de hrana si se stie ca ciupeste din mancarea pacientilor. Nu numai ca ciupeste, dar mai asigura hrana si la toata gasca de paianjeni.
Sa nu uitam de paianjenul-de-la-achizitii. Un paianjen bondoc, gras, deosebit de agitat si cu mare apetit de ciupeala. Il vezi peste tot in panza spitalului. Da ordine peste tot, plin de tupeu si profita la maximum: si-a modernizat apartamentul odata cu lucrarile de la maternitate, pe principiul ca unde merge mia merge si suta, manca zdravan de la spital, bea din bautura paianjenului-sef, isi deconta benzina pe cheltuiala spitalului si inghesuia asistentele care il sictireau pe intrecute.
In centrul panzei, sedea pana mai ieri, paianjenul cel mare. El cutreiera si controla intreaga panza. Masiv, unsuros, imbuibat de mancare buna si bautura, se invatase sa adune de peste tot. Cand trecea prin chirurgie, intindea tentaculele sa inhate ceva; ajungea la achizitii, intindea ghearele; ajungea la angajari, se infrupta gras si de acolo; in ultimii ani nu mai avea ce roade din angajari, asa ca fusese nevoit sa caute alte surse de hrana. Si le gasise: studiile de fezabilitate, proiecte pt lucrari care nu s-au facut niciodata, toate intrau in vederile lui si de peste tot gasea ceva de ros. Mai se facea ca renoveaza o sectie, mai repara un acoperis…
Tot cutreierand panza, paianjenului-sef ii crescusera un jeep si o casa. Sigur ca toti muncitorii din spital au avut contributia lor la casa asta. El, paianjenul sef, stie foarte bine cum s-au facut finisarea, fatada, instalatiile electrice si cele sanitare !
Stie el, dar stim si noi…
Numai ca, din pacate pentru ei, acum vreo doua luni panza s-a rupt brusc. Paianjenul-sef a cazut. Ceilalti paianjeni, pe care el ii clocise si ii ocrotise, au ramas tremurand, lipsiti de aparare, in bataia vantului. In fiecare zi sunt in pericol sa piara, starpiti de noua conducere, de curtea de conturi, de DNA, de politie sau de parchet.
Si cum vechile lor pacate, departe de-a fi disparut, sunt consemnate cu grija in dosare, tare mi-e teama ca, pana in cele din urma, o sa ajunga sa se manance intre ei ca paianjenii inchisi intr-o oala.
Sa va povestesc un nou episod din faptele si vitejiile lui Teodoru. Mi-a fost relatat fidel de un om care a fost martor la intamplare.
RăspundețiȘtergereAcum vreo trei saptamani a fost internat la spital, la chirurgie. Era pe coridor, cauta un doctor, cand a auzit o discutie la cabinetul medicilor.
Erau acolo Teodoru si inca vreo trei doctori. Teodoru le zicea cam asa: “Bai, voi toti, ia de acum incolo sa-mi dati in fiecare luna 15% din ciubucul vostru”.
Pe moment, oamenii au ramas interzisi. Se uitau la el si nu stiau cum sa reactioneze. Poate se intrebau daca vorbea serios.
Ei, ce parere aveti? Am sa va spun ce gandesc eu:
Cunoscandu-l pe Teodoru, nu ma indoiesc nici un moment ca vorbea cat se poate de serios. Acum, ca nu mai este director, veniturile trebuie sa-i fi scazut drastic si, asa cum este si normal, omul nostru cauta febril sa gasesca alte surse.
O varianta ar fi sa traiasca din munca, adica din ce opereaza el. Dar, cum la el nu mai vine nici dracu sa se opereze, i s-a rasculat ideea de-a scoate profit si din functia de sef de sectie.
Trebuie sa recunoasteti si voi, ca dupa vreo 6 ani in care ai boierit-o cu angajari, achizitii, medicamente vandute prin oras si multe, multe altele… dupa ce ai fost cum va ziceam sef si iti venea spaga din nu stiu cate locuri, nu se poate sa nu-ti puta munca… Adica il cam ia cu hai sictir, cand e vorba sa puna mana pe bisturiu sa-si castige existenta. De altfel, nici nu cred ca ar sti ce sa faca cu bisturiul.
Eu, dupa umila mea parere, le-as da un sfat doctorilor care lucreaza la chirurgie si de la care el pretinde sa-i plateasca tribut, sau zeciuiala, sau cum s-o mai fi chemand:
Oameni buni, daca intr-o zi vine la voi un pacient mai nervos, mai recalcitrant si se intampla sa faca scandal sau sa va dea o palma, un pumn sau un sut in partile dorsale, ei bine, in cazul asta special, va rog foarte mult, sa mergeti repede la Teodoru si sa-I dati negresit partea lui. Puteti sa-I dati chiar 100%. Nu va fie teama. Merita din plin.
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereStiati ca noul manager isi deconteaza benzina din banii spitalului pentru deplasarile la Bucuresti unde urmeaza cursuri de manager de spital? Crede ca il fac aia doctor? Ca oricum au facut de ras medicina!
RăspundețiȘtergere