Pe data de 19.09.2012, managerul Spitalului municipal „Anton Cincu”Tecuci, dr Dragoş Teodoru, a fost înlocuit cu un director interimar, dr.Daniela Mircea. Două luni mai târziu, pe 12 noiembrie, interimatul s-a modificat din nou, dr.Daniela Mircea revenind pe postul de director medical, "fotoliu" pe care îl deţinuse până în momentul numirii ca manager general interimar al Spitalului municipal „Anton Cincu” Tecuci, iar la conducerea institutiei a fost numit, tot pe post de manager interimar, Teodor Negru ( P.N.L.). Noul director interimar al spitalului va ocupa postul până în momentul în care acesta va fi scos la concurs, conform prevederilor legale în domeniu.
Sa-i uram bun venit noului director, ii uram spor la treaba. Cu voia domniei sale, ne permitem sa-i dam un sfat. Aveti grija domnule director Negru in cine veti avea incredere in spital. Multe din persoanele din spital sunt foarte alunecoase, unse cu multe alifii. Si nu uitati, sunteti tot in Romania.
Bine ati venit. Spor la treaba!!!
“Doi elefanti se leganau/ pe o panza de paianjen”
RăspundețiȘtergereIn ultimii ani, in spital se formase o panza de paianjen. O panza rezistenta si cu multe ramificatii. Pornea din biroul central si se intindea la achizitii, la contabilitate, la chirurgie. Se intindea pana hat, departe, tocmai la magazie si bucatarie.
Adapostea mai multi paianjeni. Mai mici sau mai mari, dar toti grasi, bine tinuti si toti dedati la traiul din escrocherii. Exista mai multe soiuri de paianjeni:
Este paianjenul-asistent, care noaptea o face uneori pe doctorul, care pune diagnostice, pune parafa in locul doctorului beat, care subtilizeaza fesi, seringi, uneori si medicamente si incearca sa le plaseze pe la farmaciile din oras…
Mai este paianjenul-contabil. Invelit in propria grasime, traieste printre hartii. Are mare apetit de hrana si se stie ca ciupeste din mancarea pacientilor. Nu numai ca ciupeste, dar mai asigura hrana si la toata gasca de paianjeni.
Sa nu uitam de paianjenul-de-la-achizitii. Un paianjen bondoc, gras, deosebit de agitat si cu mare apetit de ciupeala. Il vezi peste tot in panza spitalului. Da ordine peste tot, plin de tupeu si profita la maximum: si-a modernizat apartamentul odata cu lucrarile de la maternitate, pe principiul ca unde merge mia merge si suta, manca zdravan de la spital, bea din bautura paianjenului-sef, isi deconta benzina pe cheltuiala spitalului si inghesuia asistentele care il sictireau pe intrecute.
In centrul panzei, sedea pana mai ieri, paianjenul cel mare. El cutreiera si controla intreaga panza. Masiv, unsuros, imbuibat de mancare buna si bautura, se invatase sa adune de peste tot. Cand trecea prin chirurgie, intindea tentaculele sa inhate ceva; ajungea la achizitii, intindea ghearele; ajungea la angajari, se infrupta gras si de acolo; in ultimii ani nu mai avea ce roade din angajari, asa ca fusese nevoit sa caute alte surse de hrana. Si le gasise: studiile de fezabilitate, proiecte pt lucrari care nu s-au facut niciodata, toate intrau in vederile lui si de peste tot gasea ceva de ros. Mai se facea ca renoveaza o sectie, mai repara un acoperis…
Tot cutreierand panza, paianjenului-sef ii crescusera un jeep si o casa. Sigur ca toti muncitorii din spital au avut contributia lor la casa asta. El, paianjenul sef, stie foarte bine cum s-au facut finisarea, fatada, instalatiile electrice si cele sanitare ! Stie el, dar stim si noi…
Numai ca, din pacate pentru ei, acum vreo doua luni panza s-a rupt brusc. Paianjenul-sef a cazut. Ceilalti paianjeni, pe care el ii clocise si ii ocrotise, au ramas tremurand, lipsiti de aparare, in bataia vantului. In fiecare zi sunt in pericol sa piara, starpiti de noua conducere, de curtea de conturi, de DNA, de politie sau de parchet.
Si cum vechile lor pacate, departe de-a fi disparut, sunt consemnate cu grija in dosare, tare mi-e teama ca, pana in cele din urma, o sa ajunga sa se manance intre ei ca paianjenii inchisi intr-o oala.